Te scriu viață mizeră căci m-ai trecut
ca solitar
pe un meniu c-un singur fel de vină
albastră;
să-ncerc a sta haiduc de strajă a propriilor
decese
e un fel de-a prinde-n petice fluierături de
greieri...
și-aproape cuminte dintr-un han părăsit aș adăuga
strănuturi
or fi de la piper,de la amurg,de la urechea
calului pierdut!
Din gând în gând mai îmi apar năluci
e mama mea ce-mi taie părul cu un topor
sau...
vreun călător străin ce mai culege mere,pietre-
Sărman'copila mea integră cum șezi pe cojile
de nucă!
