NEVOIE DE ALBASTRU(cadou de Craciun pt mama)

mamă eu urlu acum la tine de aici din București așa că ia-ți una din urechile alea noi ca să mă auzi bine,una din urechile alea bune,știi tu...de mă jucam eu prin ele când eram țâncă.

Ehe mamă mai știi când ne-am întâlnit noi două înainte de nașterea mea,da mamă,înainte ca primul cearcăn să declare război civil... îmi amintesc cum stăteam ca fetele la un sirop de vișine ,tu pe atunci n-aveai varice și eram tinere , tinere mamă cu picioarele prea subtiri...Oare mai știi draga mea ce mi-ai dăruit atunci?cum am putea uita...ai căutat bine în tine și mi-ai dat un ochi,un ochi albastru care nu țipă după trecere...și-acum văd fiecare deget înclinâdu-se după acel albastru,ALBASTRU ,ALBASTRU,mamă,noi două din venele lui ne tragem !

cu ochiul ăla văd eu acum dar el se teme că am crescut,mă dojenește,mi-a redus porția de albastru iar eu nu pot,pentru că n-am putut să pot fără;de aceea îți scriu draga mea ...spune-i tu să vadă ca înainte,să MĂ vadă căci e propriul tău ochi,ochiul amândurora dar mai înainte de asta e ochiul tău ...

de-atunci mamă tu ai rămas pentru mine la douăzeci și ceva de ani,căci de aici din groapa asta urbană- potrivește-ți urechea bine –îți strig că TE IUBESC și că o să vin acasă de Crăciun,vin să bem sirop de vișine și să mai iau ceva din albastru!

Sărut mâna!

POEM SCRIS PE FEREASTRA DIN PANDURI

te-aș mai întreba totuși

cât mai ai din pânză...

dar fereastra asta din Panduri

îmi tot dă rouă cu porția

zice să mai pun eu de la mine lacrimi,

of!

până și natura face economie la noi.

să știi că îmi înghite din cuvinte

cu o buza abstracta-

Iubitule,

Tu oricum să intri deseară

Că o păcălim noi cumva.

Băi da' ascultă-mă bine ce-ți zic

O păcălim!

Tu numa vino

Dă cu ceva mai multă pudră pe tine

Puțin parfum să nu puți a mort

și hai!

Fără legi tip optezeci pe douăzeci

Că iar mori a doua oară

și-ți închid fereastra !

hai că deja m-am stors de lacrimi

plec să mă fac frumoasă

nu mai pune mutra asta de cruce

că sperii viermii!

hai te aștept

tu numa' vino,

vino

că dorul ăsta se dă la mine ,

golanul

dar tu nu trebuie să auzi asta

tu vino și-atât...

INTRIGĂ

Duduie,

Te citesc de pe talpa piciorului

De pe buricul degetului mic

Duduie...

Nu stiu cum vine asta

Important e că te citesc.

Ți-au crescut amoruri în frunte

Vezi că-i sperii pe clasici

Ai grijă,ai grijă de cuvinte

Se vor termina din nou.

Duduie

Să știi

Amorurile încă se îmbracă

De la MORGĂ!

de prin sertare...

-MĂRGEAN-

Sărutul tău

l-am prins

de trupul fraged

al unui fluture buimac

și l-am trimis

în ritmul

clipelor de șoaptă

spre etern ...

-ȘOAPTE-

...am recuperat din exil

amintirea pleoapelor

ce-mi conturau discret

nudul inocenței

în dimineața albastră

a greierilor surzi.

ascultă iubitule

râsul cuvintelor...

Dintr-un crochiu

as musca putin

din gatul

unui Inceput-

ultimul vis

a murit in mine

ca un evreu infometat.

s-au retras apele

de pe fruntile inalte

m-au inghitit-

nevoie mare de vene

nevoie mare de albastru;

sughit ...

ma vorbesc poeziile

nasterea-

nasterea,mama

o doresc din nou!

Dintr-un fum

cu trei ochi m-ar fi privit Poetul

ar fi decupat din ceață o floare

si ar fi ascuns-o dupa ureche;

curgeau totuși din petale

iar eu nu-mi dadeam seama

daca mai am cuvinte ...

apoi El m-ar fi mușcat de un șold

vezi doamne

c-ar fi semănat cu o lună jună

atunci din mine au iesit trei femei cosmice.

s-ar fi minunat cand ne-am unit fruntile

i-am sărit in ureche și am țipat:

-Iubeste-mă!

și...

am ramas fumand ochii Poetului

din care se scurgeau femeile cosmice.

DUPA LUNA SE ADAPOSTESC POETII

dupa luna s-ar adaposti poetii.

asa m-ar fi soptit verdele !

au ei acolo multe camere inchiriate

unde isi lungesc oasele astfel incat

sa aiba in permanenta un loc de uscat

cuvinte.

s-ar spune apoi ca le fumeaza strategic

in timp ce-si imbaiaza picioarele in alcooluri mute;

linistea din aburi le incalceste parurile,

miscarile lor devin de-un abstract geometric.

cutreiera din cand in cand cate o iubita,

poetesa si ea ,satula de tutela astrului selenar

vrea o schimbare din radical

se imbraca in motive-

totem imprumutat de la Cei vechi...

gurmanzii se opresc la sani si la oftat.

le fac si eu cu mana

nu se stie

caci...

asa mi-ar fi soptit verdele-

dupa luna se adpostesc poetii.

ECOUL UNEI ALTE DIMENSIUNI

Am plecat -

vroiai sa fii afara.

si totusi ne am vazut

alergand impreuna

plus a treia ea.

insa noi eram mai puternice!

tu vroiai sa iesi din mine

si imi deformai corporalitatea;

eu te inecam cu iluzii

si ti placea .

ai ramas acolo...

A treia radea –

faramam in dinti realitatea

si scuipam doar cai cu oase lungi

mergeam prin clepsidre,

apoi timpul ne-a acuzat de sfidare.

am revenit la el si la celalalt el

si ne-au pus punct

Amandoi deodata.

HaHaHaHaHaHaHa!

Doi cu punct...

a doua zi n-ai scos niciun cuvant

te chem haotic ,Fato.

eu dau in retorism daca tu nu vii

pai cine s-ar mai amuza de doi cu punct?!

da-i dracu!

Si-am plecat...

cu a treia.

Rămași toamnă-eu și Îngerul

Ingerul casca gura pestera iar eu turnam sinteza nervilor.

Constat tacere,o tacere asa de-un albastru tulbure

care nu stie,paparuda ,decat sa joace mima cu invelisul meu anxios...

Tu nici o miscare de frunza

niciun vaiet de mormant

nimic!

ma crosteaza Ingerul toamna cu ceracani adanci

mai stai Inaripatule

mai stai trei plansuri de timp

si-apoi te du!

CUM SE ROADE PARTEA FINALA...

te-am redus la un muc de tigara

de pe vremea cand il fumam

pe Anael pana la glezne;

acum de cand

cu economia asta rarita-n coate

am uitat ce cuvant trebuia sa spun!

m-am luat sa omor zei ,

fiecare cap pierdut il atasez

colierului ...de lut

-rima,rima fara stima-

scriu din buzunar.

fumul,

necunoscuta in aceasta ecuatie

mancata de erori

se dueleaza de unul singur

nebun si gol ...

m-am lasat de fum!

asta seamana cu genunchii de pustan

al lui octombrie nauc,

ultimul din clanul cu carne amara.

E ultimul meu tipat

ultim sfarsit

e ultimul tau tipat

sfarsitul ultim.

VAGI URME DE NISIP

studenți...

ne sustragem

pe sub ochelarii amfiteatrelor

ca anologii periferice;

ne privim între noi

vertical și orizontal.

"luna ca o mămăligă"

striga cineva,

apoi ne-am aliniat toți

să mușcăm

din cravata profesorului alb!

DIMINETI FARA STRUCTURI

Dimineața din ziua lui șapte se scarmănă de procese verbale

gonind abstract

printre degetele picioarelor ,ale mâinilor,ale cailor-

ingoranței tale acute...

fumez urbanul cu crengile singurului copac ,

alb mim solitar

îmbătrânit lângă cutia lui fidelă de carton.

prea mulți "d" incipienți!

vegetez atât de cuminte într-o groapă cu titluri aldine

am intelectul intercalat și sfârcurile pline de licheni;

îmi par o estompare ce tot aleargă continuu prin mine

cu trei mii de piciorușe inegale.

teama de întrupare sau delimitare,asta e!

Ah!Duminică jună,ce satiră crudă ți-a dat nimbul jos ?!

STARE DE FATIGABILITATE

Oamenii par a lua tot mai mult infatisarea lui Cain...

de parca tipul ăsta ar fi sedus toate duduile de pe planetă,

iar ele

temându-se de kilogramele în plus

umblă așa semețe cu câte-un plod diform în frunte!

Nu mai am loc de guri de șerpi,

aproape că m-au lăsat câinii fără opinci

ridurile se adancesc inainte de termen

si constat cum curcanii,

ei singurii

investesc cuvinte

în buzunarul emisferei mele cerebrale stangi...cred;

sau or fi păduchi!

Am obosit,domnule B.A

tot mai multe buze roșii mă fac să-mi ascund

pleoapele pe sub copaci.

chiar dacă-mi implantez un pivot cortical

nu-i de ajuns să pot ajunge la un numitor comun

cu mersul invers al fratelui cel mare.