Știu
Să joc tăcut
În puncte şi linii!
În bărbatul
De smoală
Cu cearcăn
De vânt...
DECREPITUDINE
într-un pahar de clipe.
S-a ramolit pământul
şi nu mai rabdă
nebuni ai artei
spoiţi în culoarea beţiei
şi-a gândului.
Nimeni nu le-ascultă
tăcerea din morminte
nici lacrimi demult apuse
în cuvinte...
Căci s-au uitat
şi florile de mucigai,
şi psalmi, şi plumb,
şi optimism hilar.
S-a ramolit pământul
în sfere de metal
şi a lăsat Cuvântul
fără aripi.
PEISAJ- în culori complementare
Într-o machetă albastră
Cu mâl de crin sălbatic.
Din coji de portocale
Am zugrăvit
Un spic de cer orange tardiv
Spre răsărit.
Un cânt nescris
Îşi varsă pasul
În colţ de iarbă
Violet năstruşnic
Fără a strivi
O lacrimă galben pal
De ceară – nmiresmată.
Prin flori de lună şi amurg
Dianele greceşti vânează
Strigăte de verde crud
În şevalete roşii de cerneală.
Ce vis orfeu loveşte vidul?
Să închid
În peisaj de sine
O umbră vascularizată
De crengi uscate-ntr-un gri
Sceptic remanent...
Mă-ntreb
De încă sunt
Fiinţă
Sau culoare?
IDENTITATE
plânsul clopotelor
pe stânci cocoşate
de vameşi eterni.
Sunt zâmbet orfan
de clipe ce dau târcoale
amorului de sticlă.
Sunt dimineaţa
fără structură a
pictorului care îşi
varsă în curcubeu
o altă lume din zahăr
și piper.
Sunt iubita cu păcat
ce-ţi coase din strigăt matern
acelaşi nimb de mire solitar.
PLACENTA
Până să gust din matca
devenirii mele
a trebuit să mor
in crusta unei măști
de ceară ...
Ochi de rouă.
Mi-am desprins
o coastă din gând
și -am însemnat cu ea
din puncte și linii
cuvinte albe
pierdute-n scrum
și vis șaman..
nu pot să spintec
lutul.
creez...!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)