DUPA LUNA SE ADAPOSTESC POETII

dupa luna s-ar adaposti poetii.

asa m-ar fi soptit verdele !

au ei acolo multe camere inchiriate

unde isi lungesc oasele astfel incat

sa aiba in permanenta un loc de uscat

cuvinte.

s-ar spune apoi ca le fumeaza strategic

in timp ce-si imbaiaza picioarele in alcooluri mute;

linistea din aburi le incalceste parurile,

miscarile lor devin de-un abstract geometric.

cutreiera din cand in cand cate o iubita,

poetesa si ea ,satula de tutela astrului selenar

vrea o schimbare din radical

se imbraca in motive-

totem imprumutat de la Cei vechi...

gurmanzii se opresc la sani si la oftat.

le fac si eu cu mana

nu se stie

caci...

asa mi-ar fi soptit verdele-

dupa luna se adpostesc poetii.

ECOUL UNEI ALTE DIMENSIUNI

Am plecat -

vroiai sa fii afara.

si totusi ne am vazut

alergand impreuna

plus a treia ea.

insa noi eram mai puternice!

tu vroiai sa iesi din mine

si imi deformai corporalitatea;

eu te inecam cu iluzii

si ti placea .

ai ramas acolo...

A treia radea –

faramam in dinti realitatea

si scuipam doar cai cu oase lungi

mergeam prin clepsidre,

apoi timpul ne-a acuzat de sfidare.

am revenit la el si la celalalt el

si ne-au pus punct

Amandoi deodata.

HaHaHaHaHaHaHa!

Doi cu punct...

a doua zi n-ai scos niciun cuvant

te chem haotic ,Fato.

eu dau in retorism daca tu nu vii

pai cine s-ar mai amuza de doi cu punct?!

da-i dracu!

Si-am plecat...

cu a treia.

Rămași toamnă-eu și Îngerul

Ingerul casca gura pestera iar eu turnam sinteza nervilor.

Constat tacere,o tacere asa de-un albastru tulbure

care nu stie,paparuda ,decat sa joace mima cu invelisul meu anxios...

Tu nici o miscare de frunza

niciun vaiet de mormant

nimic!

ma crosteaza Ingerul toamna cu ceracani adanci

mai stai Inaripatule

mai stai trei plansuri de timp

si-apoi te du!

CUM SE ROADE PARTEA FINALA...

te-am redus la un muc de tigara

de pe vremea cand il fumam

pe Anael pana la glezne;

acum de cand

cu economia asta rarita-n coate

am uitat ce cuvant trebuia sa spun!

m-am luat sa omor zei ,

fiecare cap pierdut il atasez

colierului ...de lut

-rima,rima fara stima-

scriu din buzunar.

fumul,

necunoscuta in aceasta ecuatie

mancata de erori

se dueleaza de unul singur

nebun si gol ...

m-am lasat de fum!

asta seamana cu genunchii de pustan

al lui octombrie nauc,

ultimul din clanul cu carne amara.

E ultimul meu tipat

ultim sfarsit

e ultimul tau tipat

sfarsitul ultim.

VAGI URME DE NISIP

studenți...

ne sustragem

pe sub ochelarii amfiteatrelor

ca anologii periferice;

ne privim între noi

vertical și orizontal.

"luna ca o mămăligă"

striga cineva,

apoi ne-am aliniat toți

să mușcăm

din cravata profesorului alb!

DIMINETI FARA STRUCTURI

Dimineața din ziua lui șapte se scarmănă de procese verbale

gonind abstract

printre degetele picioarelor ,ale mâinilor,ale cailor-

ingoranței tale acute...

fumez urbanul cu crengile singurului copac ,

alb mim solitar

îmbătrânit lângă cutia lui fidelă de carton.

prea mulți "d" incipienți!

vegetez atât de cuminte într-o groapă cu titluri aldine

am intelectul intercalat și sfârcurile pline de licheni;

îmi par o estompare ce tot aleargă continuu prin mine

cu trei mii de piciorușe inegale.

teama de întrupare sau delimitare,asta e!

Ah!Duminică jună,ce satiră crudă ți-a dat nimbul jos ?!