STARE DE FATIGABILITATE

Oamenii par a lua tot mai mult infatisarea lui Cain...

de parca tipul ăsta ar fi sedus toate duduile de pe planetă,

iar ele

temându-se de kilogramele în plus

umblă așa semețe cu câte-un plod diform în frunte!

Nu mai am loc de guri de șerpi,

aproape că m-au lăsat câinii fără opinci

ridurile se adancesc inainte de termen

si constat cum curcanii,

ei singurii

investesc cuvinte

în buzunarul emisferei mele cerebrale stangi...cred;

sau or fi păduchi!

Am obosit,domnule B.A

tot mai multe buze roșii mă fac să-mi ascund

pleoapele pe sub copaci.

chiar dacă-mi implantez un pivot cortical

nu-i de ajuns să pot ajunge la un numitor comun

cu mersul invers al fratelui cel mare.

REMOVER LOTION

sunt prima si ultima progenitura cu cerul in jos.

situata de fiecare data

la jumatatea nervilor zilei de luni,

in intervalul venelor inchis minus infinit-

plus minus unu,uneori deschis,altadata inchis.

dar e duminica!

ce sa fac?

ma asez in fata ultimului embrion involuat

imi schimb cu cele mai fine ritualuri pagane

surubul unor mecanisme care

din cand in cand

regleaza vectorii unei existente cu parul incalcit.

la dracu!ce mai statistica fara urechi...

realitatea e de fapt un efervescent antigripal

asteptandu-si menirea intr-un pahar gol

sau

makeup-ul pe care-l indepartez

in aceeasi duminica matinala.

mon cher,mon cher,

opreste-te din calcule

s-a dat ora

iar am migrene!

EXPOZIȚIUNE

caut un avocat.

mi-au închis poezia,regimul dracului!

auzi aici:

umbla suavă,despletită

copila mea în douăzeci cuvinte

trei sensuri noi,spontane-

picioare goale,sânii muți.

și cum nebuna se așeză

pe-un mușuroi de clasici sluți

hop!la zdup!

da ce faci fată

e ilegal s-apari în formă scurtă.

un avocat,un avocat

în douăzeci și trei cuvinte,

doar două sensuri noi

înalt,cu pleoape moi-

n-avem cu ce plăti

e de la ei,de la cei vii!

Arhimede a întârziat la cafea!(with picture made by Faby)

astăzi vom citi poeme,june Arhimede!

semnează o permisie,mușcă ușor din cercul tău cachi cu pete

scufundă-te cu legea ta ,numai riscând vei fii împins în sus

dar dă-mi un deget,ba nu,o mână, cum e acolo printre alte rânduri?

e doar o cafea fierbinte cu pleoape noi,mărgăritare și cuvinte

aruncă uniforma la spălat pentru un zbor de fluture cuminte...

nu-ți cer nimic ,naivul meu și știi de ce?îs vindecată de mocirlă

decapitată dar capul încă-l țin în buzunar

e unul bun chiar .

mai stau mult pe corzi și cojile de nucă

sunt nevinovată, vrei ochii mei să vezi ce-a fost?

cum calcă roțile ?

Aha!

copil dement te-ntreb

cireașa de e modelată și scufundată în lichid

ea cât de sus se înalță?

Cafeaua Arhimede,poemele și riscul ...

te pup,mon cher!

(Dlui B.A)

Schemă cu blocuri în perioada incipientă a frustrărilor de alte naturi

după ce comunitatea intrauterină m-a evacuat ca restanțieră prematură ,a trebuit să-mi accept condiția de damnat, așa că mai înainte de a-mi fixa în câmpul meu afectiv acest reper predestinat am scos primul țipăt... după o scurtă ezitare,bineînțeles,cu scopul de a-mi aduna rămășițele protestului placentar.

apoi m-am linistit total ,am dat în reconciliere cu apartenența mea de animal biped - înfățișare relativ normală,corp roz cu extremitățile albastre .

pentru asta am primit un punct!

mai târziu,nerecuperată,cu procesele psihice primare intercalate am îndepărtat carcasa fizică și m-am refugiat în emisfera cerebrală stângă a unei necunoscute cu halat.

încă locuiesc aici printre copaci cu rădăcini adânci .

practic sufăr de încâlcire a firii ,dar pe asta nu știu să o traduc în termeni de specialitate.

aici îmi dau credite!

CIRCULARITATE fara snur

de cand ai furat ochelarii calului

tot incerc sa ma modelez;

folosesc lut rosu

ma usuc decat la vant-

am reusit sa fac din mine

un covrigel!

LUATE DIN FREAMĂTUL ANOTIMPULUI 3

Singurătatea ar fi clona mea perfectă

Rece

Violetă

Ștearsă

cu uniforma unei cariatide -

ancoră anonimă a unui vers

Simplu

Galben

Dietetic

Mântuiește-mă,fluture!

mă auzi?

Mântuiește-mă!

PRIMUL VERS

Noaptea citește cu gândurile toamnei !

M-am întors la primul vers

întotdeauna ascuns sub fila de timp

pe care gravez numărători și numitori

de orice fel.

Niciodată nu am înțeles de ce mi s-a dat voie

să exist ca sclav al unui buncăr material căptușit

cu balele mediocrității...

poate că de asta mi-au pus cătușe -

cu scopul de a-mi modera zvâcnirile diforme!

Dar lui îi va citi vreodată toamna ?

Primul lui vers se va desprinde

din primul meu vers

se va înscrie pe fila mea de timp

și îl voi recunoaște decât eu.

-Te voi ajuta să-l ștergi!mi-a spus cu nepăsare

de parcă suntem două fire de praf

sau două cuvinte scrise greșit...

Mă așez cuminte printre scoicile mele

cu tine cel mic și așteptăm tăcuți

să se facă lumină.

Atunci toamna e mult mai frumoasă

nu va mai fi citită ca jurnal nocturn ,

ci descompusă în crochiuri

și în multe versuri pe care le vom recita împreună!