RECOLTA DIN SPATELE HANULUI

Te scriu viață mizeră căci m-ai trecut

ca solitar

pe un meniu c-un singur fel de vină

albastră;

să-ncerc a sta haiduc de strajă a propriilor

decese

e un fel de-a prinde-n petice fluierături de

greieri...

și-aproape cuminte dintr-un han părăsit aș adăuga

strănuturi

or fi de la piper,de la amurg,de la urechea

calului pierdut!

Din gând în gând mai îmi apar năluci

e mama mea ce-mi taie părul cu un topor

sau...

vreun călător străin ce mai culege mere,pietre-

Sărman'copila mea integră cum șezi pe cojile

de nucă!