Când îngerii m-au coborât din sânul Tatălui
m-am născut din doliul plânsului celest.
Carnal.
Nimbul sacru îmi taie glezna de var.
Unde ești...
Nu mai știu a-mi odihni zâmbetul umil
în respirația caldă a norilor...
cântările corului astral nu își mai trimit
notele să-mi gâdile setea de lună...
Ochii aceștia noi Te caută.
Mă poartă cineva din mine printre oameni...
atât de sus e cerul!
E foarte interesanta tema abordata!
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult faptul ca nu arunci aiurea cu lumina si detaliu peste fiecare imagine. Obscuritatea face poezia asta foarte placuta.
Peste toate troneaza si titlul, aruncand si el un aer mistic, "ascuns" .
Totusi, asta e pe locul 2.