PORTRET


Zidesc un vis deşart

în chip hidos-


suspin etern îi seacă firea,

oglinda-i o fărâmă de neant

hilar el urlă acum brăzdând

lumina Eului pierdut.


și-acum zic:


Portret abstract de vis deşart

sculptat în tumult şi rutină

ţi-ai şters esenţa şi-ai trădat

a Eului pierdut...lumină!

Un comentariu:

  1. "Deus Absconditus" e pe locul 2 deoarece asta e de departe cea mai reusita poezie a ta.
    E scurta, exact cum ar trebui sa fie. Recunosc, sunt putin subiectiv pentru ca si eu sunt predispus sa abordez tema visului revelator (sau din contra, intrigator) dar cu toata subiectivitatea imi dau seama ca e o poezie speciala.
    Obiectiv vorbind, e o idee buna sa pastrezi o anume simetrie, tu ai facut aici o treaba pe jumatate simetrica dar... putem privi asta ca pe un lucru bun. Uneori un tablou neterminat e mai frumos decat varianta finala.
    Felicitari! Una peste alta (ai un blog dragut) m-ai impresionat!

    RăspundețiȘtergere