PRIMUL VERS

Noaptea citește cu gândurile toamnei !

M-am întors la primul vers

întotdeauna ascuns sub fila de timp

pe care gravez numărători și numitori

de orice fel.

Niciodată nu am înțeles de ce mi s-a dat voie

să exist ca sclav al unui buncăr material căptușit

cu balele mediocrității...

poate că de asta mi-au pus cătușe -

cu scopul de a-mi modera zvâcnirile diforme!

Dar lui îi va citi vreodată toamna ?

Primul lui vers se va desprinde

din primul meu vers

se va înscrie pe fila mea de timp

și îl voi recunoaște decât eu.

-Te voi ajuta să-l ștergi!mi-a spus cu nepăsare

de parcă suntem două fire de praf

sau două cuvinte scrise greșit...

Mă așez cuminte printre scoicile mele

cu tine cel mic și așteptăm tăcuți

să se facă lumină.

Atunci toamna e mult mai frumoasă

nu va mai fi citită ca jurnal nocturn ,

ci descompusă în crochiuri

și în multe versuri pe care le vom recita împreună!