după ce comunitatea intrauterină m-a evacuat ca restanțieră prematură ,a trebuit să-mi accept condiția de damnat, așa că mai înainte de a-mi fixa în câmpul meu afectiv acest reper predestinat am scos primul țipăt... după o scurtă ezitare,bineînțeles,cu scopul de a-mi aduna rămășițele protestului placentar.
apoi m-am linistit total ,am dat în reconciliere cu apartenența mea de animal biped - înfățișare relativ normală,corp roz cu extremitățile albastre .
pentru asta am primit un punct!
mai târziu,nerecuperată,cu procesele psihice primare intercalate am îndepărtat carcasa fizică și m-am refugiat în emisfera cerebrală stângă a unei necunoscute cu halat.
încă locuiesc aici printre copaci cu rădăcini adânci .
practic sufăr de încâlcire a firii ,dar pe asta nu știu să o traduc în termeni de specialitate.
aici îmi dau credite!
super frumos spus. :)
RăspundețiȘtergere