mamă eu urlu acum la tine de aici din București așa că ia-ți una din urechile alea noi ca să mă auzi bine,una din urechile alea bune,știi tu...de mă jucam eu prin ele când eram țâncă.
Ehe mamă mai știi când ne-am întâlnit noi două înainte de nașterea mea,da mamă,înainte ca primul cearcăn să declare război civil... îmi amintesc cum stăteam ca fetele la un sirop de vișine ,tu pe atunci n-aveai varice și eram tinere , tinere mamă cu picioarele prea subtiri...Oare mai știi draga mea ce mi-ai dăruit atunci?cum am putea uita...ai căutat bine în tine și mi-ai dat un ochi,un ochi albastru care nu țipă după trecere...și-acum văd fiecare deget înclinâdu-se după acel albastru,ALBASTRU ,ALBASTRU,mamă,noi două din venele lui ne tragem !
cu ochiul ăla văd eu acum dar el se teme că am crescut,mă dojenește,mi-a redus porția de albastru iar eu nu pot,pentru că n-am putut să pot fără;de aceea îți scriu draga mea ...spune-i tu să vadă ca înainte,să MĂ vadă căci e propriul tău ochi,ochiul amândurora dar mai înainte de asta e ochiul tău ...
de-atunci mamă tu ai rămas pentru mine la douăzeci și ceva de ani,căci de aici din groapa asta urbană- potrivește-ți urechea bine –îți strig că TE IUBESC și că o să vin acasă de Crăciun,vin să bem sirop de vișine și să mai iau ceva din albastru!
Sărut mâna!
bravos, ai induiosat.o pe mama
RăspundețiȘtergeream stat si eu o perioada in bucuresti, e si frumos e si urat...
de unde esti de fapt (nascuta)?
Pe undeva prin Prahova
RăspundețiȘtergerela multi ani, stefania, sa cresti mare si grija de numele tau, sarut mainile si poimainile! cu bine, un marius si un stefan aldea
RăspundețiȘtergere