Pierderi de ritm

înțeleg din filosofia trecerii

decât avortul de ore al nopții-

începutul nu este decât o iluzie

rătăcită în deșertul pereților.

meditația s-a lipsit și ea

de propriile-i oase...

hai să ne ducem visele la gunoi

se vor hrăni din ele

fumurile.

SCHIȚĂ

Istoria

a trecut

pe langa mine

în contur

de bărbat .

incă o piesă

la muzeul de ceară.

The Piano

Nopti cu dantele albe (de prin crochiuri)

cearcănul meu îi șantier de lucru
pentru nopțile în dantele albe;

poezia s-a detașat de poet.

duduie
sugrumă trecerea
cu un nod de cravată...
hai și noi să murim albastru!

(picture-ME)

NEBUNIA ÎȘI DĂ RESTANȚELE(fotografie realizată de mine,model-Mihaela Burlacu))

primele cuvinte au nins ieri
azi le-au fumat paharele
sau le-am uitat eu ,tot ce e posibil!

îmi fac loc între zero și unu
tocmai am ieșit dintr-o comă abstractă!
ritmul are un A mare în față
deci nu s-a furat nimic
de pe rafturile interioare-

rrrrrrrrrrrrrr

trecem la foame,
foame de metamatică...
Aldea,Poetul străzii
își va termina biblia personală curând
iar eu trebuie sa fiu pe fază la convertire!

Andremis încă roade din meditația literelor.

îmi indrept oasele cu placa,
lângă mine un copil știrb
îl îndeasă în ureche pe Ritchie Blackmore;

mi se trage de la un cub
toată nebunia asta cu bale.