cearcănul meu îi șantier de lucru
pentru nopțile în dantele albe;
poezia s-a detașat de poet.
duduie
sugrumă trecerea
cu un nod de cravată...
hai și noi să murim albastru!
(picture-ME)
incepe superb scurtul poem,
RăspundețiȘtergerema deranjeaza insa acel "îi"
personal as opta pentru "este"...
este concentrat frumos textul.
tot io persoana fizica
personal (si nu inter-city)as renunta la versul
"poezia s-a detasat de poet"
as lasa totul ceva mai ambiguu...
dar daca e s/o luam ceva mai academic, ca deh,
uneori e bine si asa... as spune ca la capitolul reprezentarea imaginilor te pricepi, domnita.
tinand cont de perimetrul restrans al crochiului.
"cearcanul meu e santier de lucru
................................
hai si noi sa murim albastru."
versurile astea doua fac din acest mic poem
un poem mare. felicitari!
sar'na.
Multumesc,dragul meu Marius pentru vizita si pt atentia acordata versului meu!
RăspundețiȘtergerece pot adauga e ca fiecare imagine e puternic filtrata in sfera tensiunilor mele interioare,ma apropii de veridicitate 90%;in tendinta de a concentra ideea poemului foarte mult devin si incoerenta de cele mai multe ori asa ca apelez la elementul"punte "cum imi place mie sa il numesc,mai exact constat eroarea si ma justific sau repar direct in poem:))
Numai bine,
te citesc sa stii!