plânsul clopotelor
pe stânci cocoşate
de vameşi eterni.
Sunt zâmbet orfan
de clipe ce dau târcoale
amorului de sticlă.
Sunt dimineaţa
fără structură a
pictorului care îşi
varsă în curcubeu
o altă lume din zahăr
și piper.
Sunt iubita cu păcat
ce-ţi coase din strigăt matern
acelaşi nimb de mire solitar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu