într-un pahar de clipe.
S-a ramolit pământul
şi nu mai rabdă
nebuni ai artei
spoiţi în culoarea beţiei
şi-a gândului.
Nimeni nu le-ascultă
tăcerea din morminte
nici lacrimi demult apuse
în cuvinte...
Căci s-au uitat
şi florile de mucigai,
şi psalmi, şi plumb,
şi optimism hilar.
S-a ramolit pământul
în sfere de metal
şi a lăsat Cuvântul
fără aripi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu