Într-o machetă albastră
Cu mâl de crin sălbatic.
Din coji de portocale
Am zugrăvit
Un spic de cer orange tardiv
Spre răsărit.
Un cânt nescris
Îşi varsă pasul
În colţ de iarbă
Violet năstruşnic
Fără a strivi
O lacrimă galben pal
De ceară – nmiresmată.
Prin flori de lună şi amurg
Dianele greceşti vânează
Strigăte de verde crud
În şevalete roşii de cerneală.
Ce vis orfeu loveşte vidul?
Să închid
În peisaj de sine
O umbră vascularizată
De crengi uscate-ntr-un gri
Sceptic remanent...
Mă-ntreb
De încă sunt
Fiinţă
Sau culoare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu